hareci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARÉCI interj. (
Înv.) Strigăt cu care conducătorul unei licitații închidea licitația. [
Var.:
aréci interj.] – Din
tc. hareç.hareci (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)haréci! interj. (înv.)
1. adjudecat! (strigăt cu care conducătorul unei licitații închidea licitația).
2. prețul dobândit de un lucru la licitație.
3. adjudecare (la licitație).
hareci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)haréci interj. – Strigăt cu care în trecut se arăta că un obiect a fost adjudecat la o licitație. –
Var. areci, arici. Tc. hareç (Löbel 23; Șeineanu, II, 209). –
Der. hareci, s. n. (licitație; adjudecare);
(h)areciui (
var. (h)arecilui),
vb. (a licita; a adjudeca),
var. din
tc. haraclamak.hareci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)haréci/aréci (
înv.)
(-reci) interj.harecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)harécĭ interj. (turc.
hareč, harač [lit. și ar.
harağ], de unde și ung.
harács, prețuire, adjudicare [!]).
Vechĭ. Strigăt care se întrebuințează cînd se vînd lucrurile la mezat:
Harecĭ o dată! Cine dă maĭ mult? Harecĭ de doŭă orĭ! Harecĭ de treĭ orĭ! S. n., pl.
urĭ. Adjudicare. – Și
arecĭ. V.
cochiĭ-vechĭ.