harem - explicat in DEX

harem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HARÉM, haremuri, s. n. Totalitatea cadânelor unui mahomedan poligam. ♦ Parte a casei rezervată cadânelor. – Din tc. harem.

harem (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
harém (harémuri), s. n. – Totalitatea cadînelor unui mahomedan poligam. – Mr. hareme. Tc. harem (Roesler 606; Șeineanu, II, 210; Lokotsch 819; Ronzevalle 81), cf. ngr. χαρέμι, alb., bg., sb. harem.

harem (Dicționaru limbii românești, 1939)
harém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] harem, loc sfînt. Apartamentu femeilor musulmane. Totalu femeilor unuĭ musulman. La Românĭ, odinioară, apartamentu doamneĭ (V. selamlîc). Familia și slugile domnuluĭ saŭ boĭerilor.

harem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
harém s. n., pl. harémuri

harem (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
harem n. 1. apartament rezervat femeilor muzulmane: te ține baba de aproape..., închisă ca într’un harem AL.; 2. totalul femeilor unui muzulman: unde Băcul se răstia, haremul se speria POP.; 3. od. apartamentul rezervat Doamnei și femeilor Curții: fustașii și vornicul de harem. [Turc. HAREM, lit. loc interzis sau sacru].