hardughit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARDUGHÍT, -Ă, hardughiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care este hodorogit, rablagit. –
Hardughie +
suf. -it.hardughit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hardughít, hardughítă, adj. (reg., înv. fig.; despre oameni) prăpădit, vlăguit, epuizat, extenuat, sfârșit.
hardughit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hardughít (
pop.)
adj. m.,
pl. hardughíți; f. hardughítă, pl. hardughítehardughit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hardughit a. ruinat; fig.
cât sunt de bătrână și de hardughită AL.