hardrock (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HARD ROCK, (
2)
hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jaz cu sonorități puternice, obsedante.
2. Cântec în stil hard rock (
1). – Din
engl. hard rock.hardrock (Marele dicționar de neologisme, 2000)HARD-ROCK ROC/ s. n. 1. stil în muzica rock, bogat în intensități sonore puternice, obsedante. 2. cântec în stilul hard rock (1). (< engl.
hard-rock)
hardrock (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HARD ROCK [ha:d rok] (
cuv. engl.)
s. n. Muzică rock dezvoltată în perioada 1965-1975, cu o „bătaie” accentuată, hiperamplificată, evitând tipurile de melodii lente, armonioase și cu o puternică dependență de efectele electronice.
hardrock (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*hard rock (
angl.)
s. n.,
art. hard róckul