hangar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HANGÁR, hangare, s. n. Construcție amplasată în apropierea pistei de decolare și aterizare, destinată adăpostirii, reparării, reviziei și întreținerii avioanelor. – Din
fr. hangar.hangar (Dicționar de neologisme, 1986)HANGÁR s.n. Construcție mare, formată dintr-un acoperiș înălțat pe stâlpi și cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. [< fr.
hangar].
hangar (Marele dicționar de neologisme, 2000)HANGÁR s. n. construcție mare, cu mai multe deschideri laterale, destinată adăpostirii avioanelor, tractoarelor etc. (< fr.
hangar)
hangar (Dicționaru limbii românești, 1939)*hangár n., pl.
e (fr.
hangar, de orig. neșt. Cp. cu
hambar). Mare șopron de fer [!] (une-orĭ numaĭ un simplu acoperemînt [!] de stîlpĭ) de adăpostit aeroplane, trăsurĭ, lăzĭ, baloturĭ, sacĭ ș. a.
hangar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hangár (construcție)
s. n.,
pl. hangáre