handralău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HANDRALĂU, handralăi, s. m. (
Depr.) Flăcău care umblă după fete. ◊
Expr. (Adverbial)
A umbla handralău = a umbla de colo până colo fără nici o treabă; a hoinări. [
Var.:
hăndrălău s. m.] –
Cf. magh. vándorló.