haboca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HABÓCA s. f. (
Reg.; în
loc. adv.)
Cu haboca = cu sila, cu forța. –
Et. nec.haboca (Dicționaru limbii românești, 1939)habóca (cu) loc. adv. (ung.
habóka, zănatic [Acad.]. V.
hăbăuc și
hăbuc).
Trans. Cu sila.
haboca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!habóca (cu ~) (
reg.)
loc. adv.