gutuie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [
Pr.:
-tu-ie] – Din
gutui.gutuie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gutuie, gutui s. f. (intl.) v.
gutufan.gutuie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gutúie s. f.,
art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúigutuie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gutuie f. rodul gutuiului, cu miros pătrunzător, din care se fac compoturi și dulcețuri; iar din sâmburii ei, un ceaiu ce se bea pentru tuse și răgușală. [Lat. COTONEA].
gutuĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)gutúĭe f., pl.
uĭ (lat.
cotónea și
cydónia [
cydónium malum, măr cidonian], d. vgr.
kydónion, gutuĭe, d.
Kydon, un oraș în Creta; it.
cotogna, sic.
cutugna, pv.
codoing [V.
chitonag], fr.
coing, cat.
codony; engl.
quince, germ.
quitte, rut. [d. rom.]
gutéĭ, rus.
gutéĭ și [d. vsl.
gdunĭa]
gunĭ, nsl.
kutina, bg.
dunĭa). Fructu gutuĭuluĭ. – În nord
gutăĭe, în Serbia
gutîĭe.