gutos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUTÓS, -OÁSĂ, gutoși, -oase, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de gută
1. –
Gută1 +
suf. -os. Cf. fr. goutteux.gutos (Dicționar de neologisme, 1986)GUTÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Suferind) de gută. [Cf. fr.
goutteux].
gutos (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUTÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de gută
1. (< fr.
goutteux)
gutos (Dicționaru limbii românești, 1939)*gutós, -oásă adj. și s. (d.
gută; fr.
goutteux). Bolnav de gută.
gutos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gutós adj. m.,
s. m.,
pl. gutóși; adj. f.,
s. f. gutoásă, pl. gutoáse