gustărică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GUSTĂRÍCĂ s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gustare (2). – Gustare + suf. -ică.
gustărică(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) gustărícă s. f., pl. gustărele
gustărică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gustărícă s. f., g.-d. art. gustărícii