gustar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUSTÁR s. m. invar. (
Pop.) Luna august. –
Gust (
reg. „august” <
rom. august) +
suf. -ar.gustar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gustár (august) (
pop.)
s. m., g-d.
lui gustárgustar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Gustar m.
pop. luna lui August. [Alterațiune populară din
August, sub influența verbului
gustare].