guseu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUSÉU, guseuri, s. n. (
Constr.) Placă de oțel care servește la prinderea barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi. – Din
fr. gousset.guseu (Dicționar de neologisme, 1986)GUSÉU s.n. Placă de oțel care servește la alcătuirea nodurilor unei grinzi cu zăbrele. [< fr.
gousset].
guseu (Marele dicționar de neologisme, 2000)GUSÉU s. n. placă de metal care asigură legătura barelor ce se unesc într-un nod al unei grinzi, al unei ferme
2 etc.; brachet. (< fr.
gousset)
guseu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!guséu s. n.,
art. guséul; pl. guséuri