gunoios(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GUNOIÓS, -OÁSĂ,gunoioși, -oase, adj. (Rar) Plin de gunoi1; murdar. [Pr.: -no-ios] – Gunoi1 + suf. -os.
gunoios(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gunoiós (rar) adj. m., pl. gunoióși; f. gunoioásă, pl. gunoioáse
gunoios(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) gunoios a. plin de gunoiu.
gunoĭos(Dicționaru limbii românești, 1939) gunoĭós, -oásă adj. Plin de gunoĭ; loc gunoĭos.