gunoier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și
f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul
1 depozitat în curți și pe străzi. [
Pr.:
-no-ier] –
Gunoi1 +
suf. -ar.