grăpiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂPÍȘ adv. Dificil, anevoie. ◊
Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. –
Grapă +
suf. -iș.grăpiș (Dicționaru limbii românești, 1939)grăpíș, V.
tîrîș.grăpiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grăpíș adv.grăpiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grăpiș adv. agățându-se ca o grapă. V.
târîș.