grabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor
1, grăbire. ◊
Loc. adv. În grabă sau
în graba mare = grabnic, repede. – Din
grăbi (derivat regresiv).