grăbi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV.
Refl.,
intranz. și
tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦
Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦
Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din
bg. grabja (se).