grămăticie - explicat in DEX

grămăticie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

grămăticie (Dicționaru limbii românești, 1939)
grămăticíe f. Funcțiunea de grămătic. Cabinetu luĭ.

grămăticie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grămăticie f. od. cabinetul secretarului domnesc: arhon Bane, treci în odaia grămăticiei FIL.