grămadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂMÁDĂ, grămezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (
1). ◊
Expr. A cădea (sau
a se prăbuși)
grămadă = a cădea jos (în nesimțire).
A da (sau
a face, a pune etc.)
(pe cineva) grămadă (jos) = a doborî;
p. ext. a omorî (pe cineva).
2. Cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime. ♦
Spec. Îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu. – Din
sl. gramada.grămadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grămádă (grămézi), s. f. –
1. s. f. –
1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. –
2. Cantitate, mulțime. –
3. (
Mold.,
Bucov.) Comunitate, obște. –
Mr.,
megl. grămadă. Sl. (
bg.,
sb.)
gramada (Miklosich,
Slaw. Elem., 20; Miklosich,
Lexicon, 141; Berneker 345; DAR),
cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior
indoeurop. –
Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui);
îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială).
grămadă (Dicționaru limbii românești, 1939)grămádă f., pl.
grămezĭ (vsl.
gramada și
gromada, bg. sîrb.
gramada; ung.
garmada). Mulțime de lucrurĭ puse unele peste altele:
grămezĭ de haĭne, de lemne, de mere. Fam. Mare cantitate:
o grămadă de oamenĭ. A cădea grămadă, a cădea fără simțire.
Claĭe peste grămadă, unu peste altu:
Jidaniĭ ședeaŭ claĭe peste grămadă în căruță. Cu grămada, în bloc, toțĭ odată:
Jidaniĭ veneaŭ de peste Nistru cu grămada.grămadă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GRĂMÁDĂ (‹
sl.)
s. f. 1. Cantitate mare de lucruri sau de materiale așezate la un
loc. 2. Cantitate, număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime (
2). ◊
Loc. Cu grămada = în număr mare, cu duiumul, cu nemiluita.
3. (SPORT) Grupare în jocul de rugby formată din opt jucători înaintași care acționează de obicei înaintea liniei de trei sferturi, având sarcina de a furniza acesteia cât mai multe mingi. Poate fi
ordonată (dictată de arbitru) sau
spontană (din necesități tactice).
grămadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grămádă s. f.,
g.-d. art. grămézii; pl. grămézigrămadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grămadă f.
1. mulțime de lucruri puse unele peste altele:
o grămadă de cărți; 2. fig. adunătură:
grămadă de oameni. [Slav. GRAMADA].