grădiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. – Din
sl. gradište „castru”.
grădiște (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)grădíște,
grădíști, s.f. (înv.)
1. loc unde a fost o cetate.
2. movilă în lunca unui râu sau într-o baltă.
grădiște (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grắdíște (grădíști), s. f. –
1. Fortăreață sau cetate în ruine. –
2. Deal, colină.
Sl. (
bg.,
sb.)
gradište. Se conservă mai ales ca toponim.
grădiște (Dicționaru limbii românești, 1939)grădíște, V.
gradiște.grădiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grắdiște s. f.,
g.-d. art. grắdiștii; pl. grắdiștigrădiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grădiște f. deal mai lungăreț. [Slav. GRADIȘTE, tabără].