grânar - explicat in DEX

grânar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRÂNÁR, (1, 2) grânare, s. n., (3) grânari, s. m. 1. S. n. Magazie de cereale; hambar, jitniță. 2. S. n. Fig. Ținut sau țară care produce grâne din abundență și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni. 3. S. m. (Înv.) Negustor de cereale. – Grâne (pl. lui grâu) + suf. -ar.

grânar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*grânár¹ (negustor) (înv.) s. m., pl. grânári

grânar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grânár² (hambar) s. n., pl. grânáre

grânar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grânar m. vânzător de grâne.

grânar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grânar n. 1. magazie de grâne; 2. fig. țară mănoasă din care se scot multe grâne: Țara românească a fost grânarul Țarigradului. [Lat. GRANARIUM].