grohotiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROHOTÍȘ, grohotișuri, s. n. Îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea stâncilor și prăvălite din munți sau aduse de ghețari;
p. ext. rocă sedimentară formată din acest material. ♦ Loc, teren acoperit cu acest material. –
Grohot +
suf. -iș.