grofiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROFÍȚĂ, grofițe, s. f. (
Reg.) Fiică sau soție de grof. –
Grof +
suf. -iță.grofiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grofíță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. grofíței; pl. grofíțe