grofoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROFOÁIE, grofoaie, s. f. (
Reg.; de obicei
depr.) Mare latifundiară maghiară sau germană (având titlul de contesă); soție de grof. –
Grof +
suf. -oaie.grofoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grofoáie (
reg.)
s. f.,
art. grofoáia, g.-d. art. grofoáiei; pl. grofoáie