grof - explicat in DEX

grof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GROF, grofi, s. m. (Reg.) Mare latifundiar maghiar (având titlul de conte). – Din magh. grof.

grof (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
grof (grófi), s. m. – Conte. Mag. gróf (DAR; Gáldi, Dict., 133). În Trans. Este dublet al lui graf, s. m. (conte), din germ. Graf. – Der. grofiță, s. f. (contesă, fiică de conte); grofoaie, s. f. (contesă, soție de conte); grofesc, adj. (de conte; domnesc0.

grof (Dicționaru limbii românești, 1939)
grof m. (ung. grof). Trans. Graf unguresc.

grof (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
grof, -i, s.m. – Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: „Nu-mi dau mintea cât o port / De binele unui grof” (Bârlea 1924 II: 265). Grofu, poreclă în Rohia-Lăpuș (Birdas 1994); în Săpânța (ALR 1969). – Din magh. gróf (< germ. Graf).

grof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grof (reg.) s. m., pl. grofi

grof (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grof m. conte ungur: toți grofii și nemeșii din Sibiu OD. [Ung. GRÓF (din nemț. Graf)].