grog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GROG, groguri, s. n. Băutură preparată din rom, coniac sau rachiu amestecat cu apă fierbinte îndulcită și cu lămâie. – Din
fr.,
engl. grog.grog (Dicționar de neologisme, 1986)GROG s.n. Băutură făcută din rom, coniac sau rachiu, apă fierbinte, zahăr și lămâie. [< engl., fr.
grog].
grog (Marele dicționar de neologisme, 2000)GROG s. n. băutură reconfortantă din rom, brandy sau whisky, apă fierbinte, zahăr și lămâie, care se servește caldă. (< engl., fr.
grog)
grog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)grog (gróguri), s. n. – Punci, băutură.
Engl. grog. Sec. XIX.
grog (Dicționaru limbii românești, 1939)*grog n., pl.
urĭ (fr.
grog, d. engl.
grog, cuv. care era supranumele amiraluluĭ Vernon din marina engleză pe la 1740. Acest amiral, ca să reprime abuzu rachiuluĭ dintre soldațiĭ luĭ, a inventat această băutură. Fiind-că el purta obișnuit o tunică de
grogram [d. fr.
gros grain, stofă de păr de cămilă,
camelot, cu bobițe marĭ. V.
gogrea], soldațiĭ l-aŭ supranumit
old grog [bătrînu grog], care nume a trecut apoĭ asupra băuturiĭ inventate de el). O băutură compusă din rom orĭ coñac, apă caldă orĭ rece, zahăr și lămîĭe și obișnuită mult în nordu Angliiĭ.
grog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grog s. n., (porții)
pl. gróguri