grațiozitate - explicat in DEX

grațiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (La sg.; adesea ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.

grațiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
GRAȚIOZITÁTE s.f. (De obicei ironic) Bunăvoință politicoasă; amabilitate. ♦ Grație. [Cf. lat. gratiositas, fr. gracieuseté].

grațiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRAȚIOZITÁTE s. f. bunăvoință politicoasă; amabilitate. ◊ (pl.) nazuri, mofturi. (< lat. gratiositas, it. graziosità)

grațiozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*grațiozitáte f. (lat. gratiósitas, -átis). Politeță [!] afectuoasă. Pl. Iron. Vorbe aspre, ocărĭ: a trebuit să înghită toate grațiozitățile luĭ.

grațiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grațiozitáte (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri) pl. grațiozitắți

grațiozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grațiozitate f. politeță afectuoasă.