grașiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
gráșiță f., pl. e (sîrb. grašica, bg. grašec, dim. d. grah, mazăre). Olt. O plantă erbacee (numită și ĭarbă grasă) cu tulpina ramificată și întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase, cu florile galbene și cu fructele capsulare (portuláca olerácea). Vlăstarele eĭ tinere se mănîncă ca salată contra scorbutuluĭ. V. ghețușcă.