gratifica - explicat in DEX

gratifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRATIFICÁ, gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare.

gratifica (Dicționar de neologisme, 1986)
GRATIFICÁ vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier].

gratifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare)

gratifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 gratífică

gratificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gratificà v. a acorda un dar, o favoare.