grația (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAȚIÁ, grațiez, vb. I.
Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [
Pr.:
-ți-a] – Din
fr. gracier. Cf. it. graziare.