gratifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRATIFICÁ, gratífic, vb. I.
Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦
Fig. A atribui cuiva ceva. – Din
fr. gratifier, lat. gratificare.gratifica (Dicționar de neologisme, 1986)GRATIFICÁ vb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i.
gratífic, 3,6
-că. / < lat., it.
gratificare, cf. fr.
gratifier].
gratifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRATIFICÁ vb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr.
gratifier, lat.
gratificare)
gratifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gratificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gratíficăgratificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gratificà v. a acorda un dar, o favoare.