grațiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRAȚIOZITÁTE, grațiozități, s. f. (La
sg.; adesea
ir.) Politețe plină de bunăvoință; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La
pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare;
p. ext. nazuri, mofturi. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
lat. gratiositas, -atis, it. graziositá.grațiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)GRAȚIOZITÁTE s.f. (
De obicei ironic) Bunăvoință politicoasă; amabilitate. ♦ Grație. [Cf. lat.
gratiositas, fr.
gracieuseté].
grațiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRAȚIOZITÁTE s. f. bunăvoință politicoasă; amabilitate. ◊ (pl.) nazuri, mofturi. (< lat.
gratiositas, it.
graziosità)
grațiozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*grațiozitáte f. (lat.
gratiósitas, -átis). Politeță [!] afectuoasă. Pl.
Iron. Vorbe aspre, ocărĭ:
a trebuit să înghită toate grațiozitățile luĭ.grațiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grațiozitáte (rar)
(-ți-o-)
s. f.,
g.-d. art. grațiozitắții; (vorbe afectate, nazuri)
pl. grațiozitắțigrațiozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grațiozitate f. politeță afectuoasă.