grațios - explicat in DEX

grațios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.

grațios (Dicționar de neologisme, 1986)
GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de grație, gingaș, fin, drăgălaș; elegant. // s.n. Categorie estetică vizând în mod special măiestria și ingeniozitatea execuției în toate domeniile artei, ușurința și mai ales naturalețea ei. [Pron. -ți-os. / < lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].

grațios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. plin de grație. (< lat. gratiosus, it. grazioso)

grațios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*grațiós, -oásă adj. (lat. gratiosus). Plin de grație, de farmec: o fată grațioasă. Adv. Cu grație: a dansa grațios.

grațios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
grațiós (-ți-os) adj. m., pl. grațióși; f. grațioásă, pl. grațioáse

grațios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
grațios a. plin de grații.