grăscean(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) GRĂSCEÁN, -Ă,grăsceni, -e, adj. Grăsuț. – Din grăsuț + suf. -ean.
grăscean(Dicționaru limbii românești, 1939) grăsceán, -ă adj., pl. enĭ, ene.Vest. Fam. Grăsuț.
grăscean(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grăsceán (rar) (-cean) adj. m., pl. grăscéni; f. grăsceánă, pl. grăscéne