grăniceresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊
Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. –
Grănicer +
suf. -esc.grăniceresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grănicerésc adj. m.,
f. grănicereáscă; pl. m. și
f. grăniceréști