grămăjuie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRĂMĂJÚIE,grămăjui, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjoară. [Pr.: -ju-ie] – Grămadă + suf. -uie.
grămăjuie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grămăjúie (pop.) s. f., art. grămăjúia, g.-d. art. grămăjúii; pl. grămăjúi