grăjdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂJDÁR, grăjdari, s. m. Bărbat care se ocupă de îngrijirea animalelor adăpostite într-un grajd. –
Grajd +
suf. -ar.grăjdar (Dicționaru limbii românești, 1939)grăjdár m. (d.
grajd). Îngrijitor de grajd. V.
comis, connétable, mareșal, rahtivan.grăjdar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grăjdár s. m.,
pl. grăjdári