grădinuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GRĂDINÚȚĂ,grădinuțe, s. f. Grădiniță. – Grădină + suf. -uță.
grădinuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) grădinúță (rar) s. f., g.-d. art. grădinúței; pl. grădinúțe