grădiniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂDINÍȚĂ, grădinițe, s. f. Diminutiv al lui
grădină; grădinuță. ◊
Grădiniță (de copii) = instituție pentru educarea și instruirea copiilor între 3 și 6 ani; grădină de copii. –
Grădină +
suf. -iță.grădiniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)grădiniță, grădinițe s. f. (intl.) institut de reeducare a minorilor.
grădiniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grădiníță s. f.,
g.-d. art. grădiníței; pl. grădiníțe