grădinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂDINĂRÍE, (
2)
grădinării, s. f. 1. Grădinărit.
2. Grădină (
1). –
Grădinar +
suf. -ie.grădinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)grădinăríe f. Cultura grădinilor maĭ ales de legume. Grădină de legume (bulgărie, sîrbie).
grădinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grădinăríe s. f.,
art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini)
pl. grădinăríi, art. grădinăríilegrădinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)grădinărie f. cultura grădinilor.