grădinăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRĂDINĂRÉSC, -EÁSCĂ, grădinărești, adj. Care aparține grădinarului sau grădinăritului, privitor la grădinar sau la grădinărit. –
Grădinar +
suf. -esc.grădinăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grădinărésc adj. m.,
f. grădinăreáscă, pl. m. și
f. grădinăréști