ghizdav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHÍZDAV, -Ă, ghizdavi, -e, adj. (
Înv.) Frumos; grațios, plăcut. – Din
sl. gyzdavŭ.ghizdav (Dicționaru limbii românești, 1939)ghízdav (est) și
-áv (vest),
-ă adj. (vsl.
gyzdavŭ, bg. sîrb.
gizdav, ornat, frumos).
Vechĭ. Frumos, elegant.
ghizdav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghízdav (
înv.)
adj. m.,
pl. ghízdavi; f. ghízdavă, pl. ghízdaveghizdav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghizdav a. Mold. elegant:
comedie foarte ghizdavă și nostimă NEGR. [Slav. GYZDAVŬ].