ghivent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIVÉNT, ghiventuri, s. n. Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară; filet. – Din
germ. Gewinde.ghivent (Marele dicționar de neologisme, 2000)GHIVÉNT s. n. filet (1). (< germ.
Gewinde)
ghivent (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghivént (ghivénturi), s. n. –
1. Șanț elicoidal pentru înfiletare. –
2. Filet.
Germ. Gewinde (Tiktin). Este dublet de la
ghint, s. n. (șanț elicoidal pentru înșurubare; șanț în formă de spirală făcut pe suprafața internă a unei arme de foc; țintă ornamentală) intrat prin intermediul
pol. gwint, rut. gvint (Cihac, II, 120; Berneker 365). –
Der. ghintui, vb. (a perfora, a înșuruba, a fileta; a face șanțul la armele de foc; a încrusta).
ghivent (Dicționaru limbii românești, 1939)ghivént și
ghivínt n., pl.
urĭ (germ.
gewinde [d.
winden, a suci, a învîrti], de unde vine și pol.
gwind, gwint, rut.
gvint, rus.
vint. V.
ghint și
vincĭ). Spirala șurubuluĭ.
ghivent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghivént s. n.,
pl. ghivénturi