ghizdei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene
(Lotus corniculatus). –
Et. nec.ghizdei (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GHIZDÉI s. m. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, înaltă până la 60-70 cm, cu frunze trifoliate, stipele mari la baza pețiolului și flori galbene; bogată în substanțe hrănitoare (
Lotus corniculatus).
ghizdei (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ghizdéi, -eie, s.n. – Peretele din bârne sau piatră, cu care se căptușește fântâna pe dinăuntru (Antologie 1980). – Din sl. gyzda „podoabă, ornament” (DA, DER, DEX).
ghizdei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghizdéi s. m.,
pl. ghizdéi, art. ghizdéii