ghizd (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru.
2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. –
Cf. sl. gyzda „podoabă”.
ghizd (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghizd (ghízduri), s. n. –
1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. –
2. Plantă (Medicago falcata).
Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). –
Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț);
ghizdei, s. n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata).
Ghizdă, s. f. (Banat, butonieră), din
sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior;
der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din
sl. gyzdavŭ (Miklosich,
Lexicon, 150),
înv.;
ghizdăvie, s. f. (frumusețe, eleganță).
ghizd (Dicționaru limbii românești, 1939)ghizd n., pl.
urĭ (vsl.
gyzdŭ, podoabă).
Vest. Țambre, scîndurile cu care se căptușește un puț ca să nu se surpe. – În est
ghizdéle.ghizd (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghizd s. n.,
pl. ghízdurighizd (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghizd n.
1. căptușeală de lemn pe dinăuntrul puțului;
2. colac de piatră la fântână. [Origină necunoscută].