ghizdui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))GHIZDUÍ, ghizduiesc, vb. IV.
Tranz. A pune ghizduri la o fântână. – Din
ghizd.ghizdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghizduí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ghizduiésc, imperf. 3
sg. ghizduiá; conj. prez. 3
să ghizduiáscă