ghiurghiuliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIURGHIULÍU, -IE, ghiurghiulii, adj. (
Reg.) Roșu-deschis, trandafiriu. – Din
tc. gülgülü.ghiurghiuliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghiurghiulíu (
reg.)
(ghiur-ghiu-) adj. m.,
f. ghiurghiulíe; pl. m. și
f. ghiurghiulíighiurghiuliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiurghiuliu a. stacojiu, trandafiriu:
rochie ghiurghiulie AL. [Vechiu-rom.
ghiulghiuliu = turc. GÜLGÜLI (din GÜL, trandafir)].
ghĭurghĭuliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭurghĭuliŭ și
ghĭorghĭolíu, -íe adj. (vechĭ
ghĭulghĭuliŭ, d. turc.
gülguli [Șăin.] și
gülgiune [Ĭusuf.] d. turc. pers.
gül, trandafir).
Rar azĭ. Dun. Trandafiriŭ saŭ profir maĭ închis de cît [!] pembiu (ca vinu ĭeșit din strugurĭ albĭ amestecațĭ cu roșiĭ):
vin ghiurgĭuliŭ (VR. 1925, 5, 278).