ghiunie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ghiuníe (-íi), s. f. – Echer, colțar.
Tc. ǵönie (Tiktin).
ghiunie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ghiunie f. colțarul zidarilor, dulgherilor și tâmplarilor. [Turc. GÜNIE, echer].
ghĭunie (Dicționaru limbii românești, 1939)ghĭuníe f. (turc.
günié, d. ngr.
gonia și
-iá, echer).
Sec. 19. Echer, colțar, cumpănă de zidar ș. a.