ghiborț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale
contopite, terminate cu ghimpi
(Acerina cernua). [
Var.:
ghigórț s. m.] –
Et. nec.ghiborț (Dicționaru limbii românești, 1939)ghibórț (est) și
ghigórț (vest) m. (cp. cu ung. [
pontos]
godorcs, ghiborț. Cp. și cu
ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (
perca fluviátilis), numit și
baboĭ și
zgriboĭ. V.
răspăr, costrăș, zborș.ghiborț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ghibórț s. m.,
pl. ghibórți