ghibirdic - explicat in DEX

ghibirdic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.

ghibirdic (Dicționaru limbii românești, 1939)
ghibirdíc, -îrdél și -îrdíc, V. prichindel.

ghibirdic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci

ghibirdic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ghibirdic a. și m. Mold. 1. nume de pitic isteț (în povești); 2. mic de stat, ștrengar: eram un ghibirdic și jumătate CR. [Origină necunoscută].